Ce înseamnă să fi membru într-o organizație! Culmea, Timotei…

Marcu 6:31 Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

Pacea Domnului Isus!

Generațiile tinere nu și-au găsit încă motivația de a se implica în societate sau în acțiuni civice, din mai multe motive: în familie nu s-a făcut activitate de nici un fel, în afara timpului acordat activităților gospodărești; comunitatea de apartenență nu a întreprins acțiuni de nici un gen, în scopul de a genera venituri extra, materiale sau morale. 

În momentul în care inviți o persoană să activeze, peste program, și nu mă refer la voluntariat, acea persoană trebuie să aibă o motivație. 

Motivația schimbă viziunea! Voluntariatul este ceva ce trebuie să faci, pentru că ai o obligație sau ai anumite beneficii din acea acțiune. Mulți voluntariază, pe fondul primirii unui certificat sau a unei remunerații. 

Aici mă opresc! Nu vreau să intru în mentalitatea mersului lumii acesteia… mă constrâng strict la mentalitatea de creștin, o mentalitate bazată pe valori și principii, pe modelul jertfei supreme a Domnului Isus Cristos!

Pornesc de la premiza că avem de-a face cu creștini, născuți din nou…dar fără motivație…fără pasiune…fără activism…nici măcar în sensul de ”voluntariat”. 

Chemarea generației noastre la ” a lucra, că holdele sunt coapte” nu este un concept nou…e vechi de la primul om Adam, chemat să asculte de Dumnezeu și să facă Voia Lui. 

Mă frământă gândul, că avem oameni în biserici, strict programați ca roboții: program de la 09:00 – 12:00 FIX! Nici un minut peste sau în minus! Un Dumnezeu de vremuri rele, iar la vremuri bune, ne descurcăm noi și fără El….El să locuiască în stele și să face ce știe mai bine…să supravegheze lumea, iar noi să ne vedem de ale noastre… ce atâta motivație și dăruire…asta este pură nebunie, să trăiești pentru alții, când toți trag oala sub focul lor…

În anul 2017 toți trag pentru ei… trăiesc pentru ei… iar ”răspunderea de oameni” în primul rând, nu se mai reflectă în societate. Se pare că omul nu e făcut să trăiască singur și izolat, prin rețelele virtuale! Avem familie….comunitate… biserică….societate…stat… europa – politiă și continentală… și o lume deschisă înainte!

Un ONG – sau o organizație ne-guvernamentală, nu înseamnă pierdere de vreme sau manipularea unui consiliu director, a unui președinte sau vicepreședinte, de dragul cotizației… 

Asociația înseamnă ”asociere” prin punerea resurselor în comun, pentru binele comunității! Dintre două donații, care este cel mai bine văzut donator într-o organizație? Niciunul… donația se reflectă în acțiunea comună!

Prima motivație care stă la baza unei organizații, gen asociație, este UNITATEA sau dorința de socializare, de apartenență și de mobilizare pentru identificarea unor probleme sau situații, în care este necesar efortul tuturor. 

Printr-o astfel de organizație, se are numai de câștigat și e greșit să afirm: ”că numai unii au de câștigat…”

Prin crearea bazei legale, prin care statul te verifică, te sprijină și te ajută în activitățile tale, ca organizație, ai asigurată contiunitatea! Luată ca ansamblu această idee, denotă că aportul meu mic, în acest stup de albine, face ca prin pieirea roiului în timp, să rămână structura sau lada albinelor, unui alt roi! Folosesc acest exemplu sugestiv… o organizație are viziune cu termen de bătaie lungă, pentru încadrarea generațiilor într-un anumit tip de tipologie valorică. 

Dacă te înscrii membru într-o organizație, non-profit, apolitică, etc…etc… valorile asumate la comun, în timp vor genera cazuri individuale ce își vor însuși acele valori. 

O astfel de organizație are scopul de a transforma societatea din rădăcini!

Motivația mea personală, care m-a condus pe mine și pe ceilalți membrii fondatori, la fondarea acestei organiații denumită Asociația Timotei Ineu, este reflectarea situației generale a comunității penticostale în care ne desfășurăm activitatea. Aceste lucruri le-am identificat, ca fiind nevoi ce necesită o atenție deosebită, pe care, dacă nu le vom da atenție, ne vor distruge din interior, într-un mod latent. 

Bisericile Penticostale s-au concentrat pe interiorul zidurilor clădirii… toată forța și toată puterea comunității locale se definește prin: evanghelizare – o săptămână, 4 zile, 3 zile, o duminică seară, etc… pe activități fără viziune în timp și fără suportul unei baze de date. 

Eu mi-am pus întrebarea… dacă moare un dirijor? un păstor? un lider? Ce va fi după? … … nu pot să răspund ca Ludovic al XIV – ”După mine potopul”… după trei ani de slujire Regiunii și Zonei 7, prin tot felul de activități religioase și spirituale, bune de altfel… cu rezultate extraordinare… să ajungem la concluzia că nu există un motor care să genereze, să fabrice oameni, Biblic vorbind, necesari slujirii și activităților din adunare. 

Nu cred că Cultul Penticostal este vinovat… nici frații sau surorile… nici tinerii… 

Vinovate sunt vremurile care au adus, în decursul anilor, tot felul de curente care ne-au izolat. Era normal să te izolezi pe vream comunistă… dar ea a trecut… era normal să te izolezi în democrație, când ești liber în biserica ta… înainte erai izolat în biserica ta, acum liber în biserica ta… 

Creștinismul nu este o teorie…este un mod de viață…

Valorile creștine trebuie să inunde lumea, nu invers, lumea să inunde spațiul creștin, cu toate că așa se întâmplă!

Când ești membru, într-o asociație, culmea Timotei, trebuie să ai ochii bine deschiși și să nu privești situația ca pe o reformă sau ca pe o revoluție împotriva propriilor tale valori. 

Cea mai grea luptă este să creezi un frutun, care să aducă Apă Vie din Adunare către populație. Izvorul e în Biserică! AMIN! Și oamenii mor de sete pe străzi…

O astfel de asociere a pornit din dorința de a face o ordine pe scara de valori… nu pentru a le elimina sau a le condamna… nimeni nu e vinovat de situație! Dumnezeu a adus situația așa, pentru vremea de trezire!

Toți dorm… dar se vor trezi odată… dacă nu la înviere, sigur!

Motivația ca membru într-o organizație, este de obicei holistă sau cu o viziune mondială, de ansamblu…

La noi viziunea e locală și se axează pe concentrarea eforturilor de orice natură, în a salva adunările penticostale de la regres, ba mai mult de a asigura un cadru de educație și dezvoltare, ca pe viitor, somnolența să fie eradicată!

Eu trăiesc ca un nebun… și ca mine sunt mulți… și cu mine și mai mulți: Nebun pentru Cristos! Asociația Timotei, culmea, la Ineu, prin membrii ei, (nebuni de altfel) își propune să completeze tot ce biserica nu mai poate… să rezolve, tot ce biserica nu mai poate rezolva… 

Nu e o organizație satelit, adică care gravitează în jurul bisericilor, de dragul donațiilor… cu scop să îngroașe bugetul, să fie gras! Din contră… scopul este de a crea INFRASTRUCTURĂ!

Tinerii care astăzi sunt membrii: peste 30 de ani vor povesti copiilor lor că nu și-au risipit tinerețea cu prostii și lucruri de nimic… că nu au avut timp nici să păcătuiască, ispitiți fiind; că ”pe vremea noastră” se învăța Biblia, dar se și trăia… că nu a fost caz social în Ineu sau bolnav la spital care să nu fi fost vizitat; că nu a existat un eveniment, fie el mort, nuntă, evanghelizare, stăruință, la care să nu fie toți, fie la bine, fie la rău; că de dragostea noastră, mulți s-au pocăit… că din 25 de lei cotizație, am avut revistă, seri de tineret, revelion regional, misiune, școală biblică și nenumărate proiecte, care o să le rămână lor; că unii din membrii abea au așteptat să scoată salariul, să îl pună la picioarele Domnului, tineri fiind cu atâtea planuri de viitor și gânduri de ” a aduna”, culmea, pentru lucrarea de tineret – rămânând de multe ori fără benzină sau motorină, fără minute sau credit, fără bani de haine sau încălțăminte, etc… pentru că alții au avut nevoi mai mari decât noi… și ne-am dat ca jertfă pentru trupul lui Cristos! Să fie de toate la adunare! Să fie dragoste în părtășie! Că în vremea lor Domnul a dat din nou daruri spirituale… că odată organizați și strânși la un loc, Domnul a botezat cu Duhul Sfânt… că oamenii s-au pocăit, s-au vindecat… oamenilor din regiune li s-au schimbat condițiile de trai… au învățat să își crească copiii… să cultive… să nu cerșească ci să lucreze cu mâinile lor…

Și câte și mai câte, într-o tinerețe pierdută… ca simplu membru într-o organizație, care te va bate la cap să lucrezi pentru Dumenzeu și care să îți asigure spatele spiritual și legal...(Galateni 2:4) ”din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;”

UNITATE, COLABORARE, COMUNICARE; ROADE și apoi DARURI pe care le aștept… 

Domnul Isus ne va chema să ne odihnim de lucrul nostru într-o zi… ne va sătura, pe cei ce nu am avut vreme să mâncăm… vreme să plângem… să râdem… să ne bucură… va fi ferice de noi în ziua aceea…

Poate, dacă nu ne vom topi ca lumânările, arzând pentru Cristos, vom avea ce povesti la nepoți… despre un colț de țară, numit Ineu sau o altă localitate din vecinătate, din regiune… în care pruncii pocăiților nu au așteptat venirea Domnului… ci au grăbit venirea Domnului, cum au putut și cât i-a dus mintea, în lumina Cuvântului și a Călăuzirii… 

Cam asta este să fi membru… să fi un Timotei… te înveți pe tine… înveți pe alții…dar tu nu te înveți niciodată minte:))) să te odihnești… 

Viața se numără pe zile, ca pe socotitoare… 

Ca simplu membru, nu ai de pierdut decât 25 de lei pe an… cotizația… și nu trebuie să faci nimic…

Ca membru motivat de Cristos… nu ai de pierdut decât timpul…dar într-o zi îl vei câștiga, pe când atâția îl vor pierde… un timp aglomerat, trăit la maxim pentru Dumnezeu și pentru oameni! Pentru frați, surori, slujitori, familie… o comunitate penticostală în care ne ducem viața ca penticostali… Ne-am prea obișnuit, ca după ce venim de la lucru, să stăm la un film… sau la o poveste, spărgând semințe… iar la capelă e plin…

Membru al Asociației Timotei Ineu înseamnă să așezi lucurile, pentru tine și pentru urmașii tăi… și toate să ducă către Împărăția Cerurilor! Viața trebuie trăită… pue-ți viața în rânduială… pe a ta și de ce nu, pe a altora… timpul trece…

Fă să nu treacă oricum! Când sunt atâtea de făcut…

Bulzan Marian – un membru… culmea, Timotei!

P.S. Doresc ca aceste cuvinte să vă fie o încurajare! Fricoșii nu intră în împărăție, numai cei ce au lucrat… și dacă lucrezi… o să greșești într-o zi! Dar dacă în fiecare zi e Isus cu tine, greșala nu mai este greșală – ea este un lucru care se poate îmbunnătăți!