3. Dragostea în intimiteatea ei

Acest subiect e cunoscut ca fiind contrariant în cultura în care ne aflăm. Imboldul care ne poate împinge simțurile înspre frivol, ține de natura noastră umană. În aria moralei, cultura creștina a creat estomparea scenei intimității, estompare ce poate merge până la anularea culorilor de pe tabloul firesc. Si așa omul se află în mijlocul contrarietății, niciodată știind exact dacă nu cumva a înaintat prea mult în subiect, ori că nu a avansat suficient, sau dacă subiectul este necesar, ori că ar fi fost mai bine în a fi renunțat.

E foarte posibil să i se spună copilului ca e rușine a vorbi acest subiect și copilul niciodată să nu mai întrebe, dar ieșind între copiii străzii să-i audă vorbind vulgar. Pricolul – cu adevărat pericol –  stă în faptul că învață însemnătatea acestor lucruri în stradă de la cei cu vocabularul murdar. Si pe ogorul micuțului copil lucrează Înșelătorul. Mai apoi, apare curiozitatea care, lângă o minciună „nevinovată”, deschide ușa larg nenorocirii în păcat. Copilul crește și chiar dacă nu se va ajunge la păcat, curizitatea rămâne. De unde va învăța despre intimitatea sexuală? Din stradă? Din cărți? Mai nou, de pe internet? Sau de la o mamă și un tată binecuvantaăți de Dumnezeu? Dacă va fi din casă,  sursele din afară vor continua sa fie anatema. Vreo carte cu acest subiect pentru mămici, mame si bunici, încă nu există. Așa că nu e de mirare dacă prin biserici nu există o învățătură propice la unison.

Iată cateva exemple stranii ce pot fi întâlnite prin beserici: (a) O familie se plânge de avertizarea unui „prooroc” împotriva unei „prea mari libertăți in pat”. În acest caz, dragostea-pasiune, pâană unde are voie sa meargă? De unde începe teama de a nu merge „prea departe”, cand Biblia nu conține asemenea restricții? De unde până unde poate avea loc „beția” în drăgălășenii (Pr.5:19)? (b) Sunt cunoscute cazuri în care femeia refuză intimitate sexuală pe motiv că a ajuns la menopauză, și oricum, de pe acum nu va mai  naște. În felul acesta se desființeaza porunca dată pentru toata viata prin apostolul Pavel (1.Co.7:3-4) și-și împinge soțul la preacurvie. (c) Sunt cunoscute si cazuri in care Satan a amețit și pe soț și pe soție. Soția își refuză soțul întrucât au destul opt copii, iar el înelat de Satan, cade în homosexualitate. (d) Sunt cunoscute și cazuri în care soțul a ajuns la „nu mai pot” și astfel și-a împins soția la preacurvie. Aceste feluri de „neputință”, pe lângă altele, sunt arme de ale lui Satan. Omul nu cunoaște, și nici nu vrea să cunoască ce zice Biblia despre sex, întrucât așa a crescut, cu învățătura că e rușine în a vorbi despre așa ceva.

În toate exemplele date anterior, omul nu are scuze; lipsa vigorii tinereții nu e o scuză; dacă trupul femeii este proprietatea soțului ei, și dacă trupul bărbatului este proprietatea soției lui, înseamnă că jocul nevinovat al lui Isaac (Gn.26:8-9) poate fi aplicat la orice vârstă, plăcerea omenească rămânând aceeași. Există și scuza că „Niciodată nu s-au jucat, cum o să se joace acum?”. Din totdeauna Satan a avut grijă să semene neghina sub „valul rușinii”, deși Pavel a cerut: „Bărbatul să–și îndeplinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat”.

Am învățat, și credem că toată Scriptura a fost insuflată de Duhul Sfânt (2.Tm.3:16). Așa că nu vom fi șocați să luăm aminte la sfaturile lui Solomon și ale apostolului Pavel. Așa cum amintisem la început, intimitatea poate duce la păcat: prin „beție în dragoste extraconjugală” (Pr.7:18-19). Dar când „beția drăgălășeniilor sexuale” este doar între soț și soție, ea este benefică (Pr.5:19). Mai mult, atât soțul cât soția sunt sfătuiți a se „îngriji de lucrurile lumii cum să placă celuilalt” (1.Co.7:33-34). Cu toate acestea, să nu se uite că, relațiile intimitățtii nu sunt dragostea în sine, ci mai degrabă un efect al ei. Desigur temperamentul celor doi, și al soțului și a soției, și de asemenea caracterul pe care soțul și respectiv soția au reușit să și-l creeze, vor avea un cuvânt de spus. Prin urmare, cât cei doi sunt călăuziți de Duhul Sfânt, iar libertatea intimității lor este în toate acceptată de Cuvânt, nu poate fi luată în considerare vreo condamnare: libertatea intimității lor este doar un efect al dragostei lor firești.