1. Barbatul si femeia lui

Astazi, acest subiect este crucial pe masa multor predicatori. Peste tot si din totdeauna au fost cazuri în care barbații nu s-au purtat frumos cu soțiile lor și soții care s-au vazut mici si fără însemnătate doar pentru simplul motiv că sunt femei si nu bărbați.

În paralel, ce bine ar fi dacă am gândi biblic! Am descoperi un mare adevăr în faptul că omul a fost făcut „cu putin mai prejos decat Dumnezeu” (Ps.8:5). Citind Os.2:16, rămâi plăcut impresionant să vezi pe Israel cu dreptul de a-L numi pe Iehova „Bărbatul meu”. Când Israel, ca națiune, își pierde dreptul de a mai fi „preot” al lui Dumnezeu pentru neamuri (Os.4:6), slujba avută a fost data unui „alt popor” – iudeilor și tuturor celor aduși dintre neamuri (Dt.32:21c / Is.66:21 / 1.Pt.2:5, 9). Astfel, noul popor al lui Dumnezeu – toți: cei altoiți în măslinul binecuvântat, alături de ramurile ramase credincioase (Rm.11:17) – este arătat ca fiind „femeia lui Hristos” (Ef.5:32).

Considerăm ca benefic în a sublinia observația lui David, „omul dupa inima lui Dumnezeu”, că dragostea mare a lui Dumnezeu este întâi pentru Israel, poporul Sau, și abia apoi pentru conducătorul acestuia (2.Sm.5:12 / 1.Cr.14:2).

Conform menționării creației, femeia este „om” ca și soțul ei. În trupul ei, ca și în trupul lui, e câte un duh care nu moare niciodată (Ec.3:14 / 12:7). Unui duh i-a fost dat să se nască băiat, iar celuilalt să se nască fată. Biblia ne oferă o sumedenie de informații, dar nu tot ce am dori noi (Dt.29:29). Așa de exemplu, nu ni s-a dat sa cunoaștem de ce duhurile nu se căsătoresc (Lc.20:35-36), în schimb ni s-a dat să știm că viața aceasta – a duhului îmbracat în trup – este doar un examen atât pentru bărbat cât și pentru femeie (Ev.9:27).

Barbatul este pentru femeia lui un simbol profetic al lui Hristos pentru poporul Sau, dupa cum femeia este un simbol profetic al poporului sfânt pentru Hristos (Ef.5:32). Si din pricina acestui simbolism, de multe ori, bărbatul este supraapreciat, în raport cu femeia. Dar fiecare în dreptul lui, bărbat și femeie, oare ne-am îndeplinit îndeajuns responsabilitatea? (a) Cu adevarat, a ajuns femeia a se odihni în casa bărbatului ei (Rut.1:9 / 3:1) ca Biserica în Hristos (In.6:68)? Este bărbatul conștient că viața lui alături de soția sa este o profeție vie a Domnului care zilnic poartă de grijă poporului Său? (b) Apoi, este femeia supusă în dragoste, soțului ei, ca Biserica lui Hristos și conștientă că ea, cu viața ei, este o profeție vie a Bisericii în așteptarea revenirii Domnului Isus pentru răsplatirea eternă?

La creație, nu era nici o diferență de superioritate între Adam și Eva. Ea și-a luat îndrăzneala de a-l duce si pe el la păcat, îndemnandu-l să mănânce din fructul prohibit. Creatorul a găsit că e drept  sa nu facă un alt adam (în traducere, „om”), ci să-i dea o șansă, întrucât a fost amăgit de Eva. De observat că spiritual, Eva a ajuns inferioară. Dar în baza aceluiași principiu și ea fusese înșelată, de Sarpe. Deci si ei i s-a cuvenit o șansă. Așa, Creatorul a decis să dea Evei aceeași șansă și a ridicat-o la același nivel spiritual, al lui Adam, punând peste ea o pedeapsă ce n-a pus-o peste el: (1)„Voi mari foarte mult suferința și însărcinarea ta, (2) cu durere vei naște copii, (3) dorințele tale se vor ține după bărbatul tău [pentru că], (4) el va stăpâni peste tine”.  Așa, Pavel apostolul a afirmat că„nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos” (Gal.3:28).

Din totdeauna Satan s-a luptat să modifice adevărul, așa că nu e de mirare că pănă astăzi este lupta pentru „emancipare” a femeii. Numai că de atunci, niciodată Creatorul nu a mai revenit asupra acestei porunci.