Predici/mesajele Învățătorilor de tineret,  Uncategorized

Eşti gata să porţi jugul?

Plângerile lui Ieremia, capitolul 3, versetele 24- 33

24 „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
28 Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:
33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.”

Versetul de aur, 27. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.”

                Ce este jugul? Este legătura care asigură tracţiunea dintre animal şi vehicul. Jugul se confecţiona din diferite materiale, dar cel mai uzual era din lemn. Pentru a proteja gâtul animalelor se învelea cu pânză, sau cu piele, pentru a reduce uzura lemnului şi iritarea animalului.
Interesantă comparaţie face profetul Ieremia, între un om şi Dumnezeu! Elementul care uneşte această relaţie de slujire, este tocmai jugul, adică slujirea. Jugul înseamnă slujire. Slujirea înseamnă uzură, iritare, este incomfortabilă şi este predispusă la greşeli şi tensiuni. În caz de împotmolire, boii se lăsau în genunchi, iar dacă carul era foarte greu, supraîncărcat, veriga cea mai slabă care se rupea era jugul.
Cine era de vină pentru ruperea jugului? Vorbind în sens metaforic, stăpânul! El era vinovat de supraîncărcarea carului, de neverificarea sau schimbarea pieselor din jug, de conducerea boilor pe direcţie periculoasă transportului, etc. Dumnezeu este stăpânul peste jug şi peste om!
Jugul nu este vinovat, decât dacă nu este purtat! Dacă jugul reprezintă conexiunea între stăpân şi rob, atunci valoarea lui este mare, dacă este întrebuinţat. Un rob fără urme de jug, nu este vrednic să fie rob. Nu poate să susţină că a lucrat din greu pentru stăpân, ci mai mult a lenevit şi s-a sustras muncii!
Observaţi că jugul este atribuit omului, nu animalului! Asta înseamnă că Dumnezeu este stăpânul, iar omul, robul!
Jugul se poartă în singurătate şi în tăcere! Numai Dumnezeu poate să pună un jug peste om, iar omul poate accepta voia lui Dumnezeu sau nu. Sau poate fi constrâns să accepte, dacă a fost pregătit pentru acest jug, dar e încăpăţânat să îl poarte.
Când e greu pentru om, când jugul îl chinuie şi îi provoacă suferinţă, trebuie să aştepte în tăcere ajutorul Domnului. Asta înseamnă că totul este sub control, iar jugul mai poate fi întins; încă mai rezistă, nu s-a rupt. Dumnezeu va da ajutorul potrivit la vremea potrivită, atunci când eşti în tăcere, când nu mai poţi nici să chemi ajutorul, ci doar să suspini. La asta ne cheamă Dumnezeu! La o slujire ce durează până la ultima picătură de silinţă, de putere pe care o mai avem!
Iov capitolul 5, versetele 6 şi 7 spun: 6. „Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.” 7. „Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.”
„Să îşi umple gura cu ţărână şi să nu îşi piardă nădejdea”, afirma Ieremia în versetul 29. Să fim conştienţi că Dumnezeu, numai El ne poate da putere şi ajutor. Numai la El avem speranţă şi El poate să facă lucrurile să funcţioneze. Jugul nu comandă stăpânului, şi nici „animalele” nu îi poruncesc. Atât viaţa cât şi materia, lucrurile, îi sunt supuse. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Oameni plini de credinţă, plini de speranţă, că a Domnului este lucrarea şi slujitorii tot ai Lui sunt!
Asta sună bine ca principiu de credinţă, dar ca practică să dai obrazul la lovit şi să te saturi de ocări, parcă este prea de tot. Atunci când vrei să te implici în lucrarea Domnului, când simţi că ai chemare şi ţi se deschide uşa, când eşti chemat pe nume, când Domnul îţi spune ce să faci şi îţi scoate înainte contextul de a sluji, de a purta un jug, vei avea parte de lovituri şi de ocări.
Nu uita că jugul, este pe o perioadă de timp. Animalul, omul, robul, la un moment dat se va extenua; dar timpul de a lucra, de a sluji, este dat la porunca Domnului. Pe perioada aceea El va da putere ca să ducem până la capăt misiunea încredinţată, şi jugul pe care l-am acceptat!
Jugul nu se va rupe, dacă vom asculta, dacă ne vom supune! Poate în jug vor fi doi boi; doi robi; etc.. dacă unul va trage mai tare, nu se va sincroniza jugul se va rupe, lucrarea va suferi. Trebuie colaborare în dragoste şi unitate! Dumnezeu ne ajută, dar şi noi trebuie să veghem asupra jugului încredinţat, chiar dacă doare, chiar dacă desconsiderăm pe celălat care e pus să tragă alături. E necesară munca în echipă!
Dumnezeu ştie ce este mai bine pentru noi, şi chiar dacă suferim pentru o vreme, este îngăduit acest jug, tocmai pentru ca să nu fim lepădaţi, ci ca să fim folosiţi! Când Domnul mâhneşte pe cineva, se îndură iar de El. Când îi dă o lucrare de făcut şi e grea lucrarea, Domnul vede suspinul şi jertfa; El se îndură de omul acela şi se bucură că a fost credincios în jugul încredinţat. Iar de acolo îl scoate biruitor, gata pentru o răsplată!
Nu e o plăcere pentru Dumnezeul nostru să ne chinuiască sau să ne asuprească. Dar ca Tată ştie fiecare din copii Lui, ce pot să lucreze! Niciodată Dumnezeu nu face din om şomer, ci lucrător împreună cu El!
Dacă aţi observat, la începutul textului, se face referire la cei care au deja ca „partea lor de moştenire”, pe Dumnezeu.
Pentru cei care Îl caută cu nădejde, sunt cuvintele acestea. Pentru tinerii care vor ca Dumnezeu să fie bun cu ei pe parcursul veţii lor, acceptând jugul Lui, sunt cuvintele acestea!
Pentru sufletele care au intrat în moştenirea Domnului, se oferă jugul astăzi!
Cei care l-au crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, prin jertfa lui Isus şi s-au lăsat călăuziţi, şlefuiţi, pregătiţi, pentru a purta un jug, vor avea parte de mari împliniri sufleteşti şi de multe binecuvântări, la pachet cu multă suferinţă şi ocară. Dar Dumnezeu este bun cu astfel de oameni, care din tinereţe nădăjduiesc în El. Domnul se îndură de tinerii care acceptă jugul! Îi sprijineşte, le dă putere, roadă, daruri, călăuzire, până acolo că robul va fi asemenea Învăţătorului dacă va învăţa de la El ce înseamnă „să fi în jug” de tânăr! Chemarea la jug este o poruncă: „Este bine pentru om să poarte un jug din tinereţea lui…”

Eşti gata să porţi jugul?

Lider de Tineret Regional, Regiunea VII, AR
Bulzan Marian-Gigel

Comentariile sunt închise pentru Eşti gata să porţi jugul?

Sună acum!